1. Știați că…
- Persoanele cu tulburare de personalitate dependentă au o nevoie puternică de a fi îngrijite, ceea ce le face să fie extrem de sensibile la respingere și abandon.
- În ciuda stereotipurilor, tulburarea de personalitate dependentă nu este cauzată doar de experiențe traumatice; poate fi influențată de factori de mediu.
- Relațiile persoanelor cu DPD sunt adesea marcate de teamă de a-și exprima opiniile proprii, deoarece se tem că vor fi respinse.
2. Criterii de diagnosticare conform DSM V
Conform DSM V, tulburarea de personalitate dependentă implică un model generalizat de comportament supus, de teamă de separare și de necesitate excesivă de a fi îngrijit, manifestat prin următoarele caracteristici (minim 5 dintre acestea trebuie să fie prezente):
- Dificultate în a lua decizii zilnice fără o cantitate excesivă de sfaturi și reasigurări din partea altor persoane.
- Nevoie de ca alții să preia responsabilitatea pentru majoritatea domeniilor importante din viața lor.
- Dificultate în a-și exprima dezacordul cu ceilalți, din cauza fricii de pierdere a sprijinului sau apropierii.
- Dificultate în a iniția proiecte sau în a face lucruri independent, datorită lipsei de încredere în propriile capacități.
- Eforturi excesive pentru a obține sprijinul și atenția celorlalți, mergând până la a face lucruri neplăcute.
- Disconfort marcat sau neajutorare când este singur, din cauza fricii exagerate de a nu putea avea grijă de sine.
- Căutarea urgentă a unei alte relații ca sursă de sprijin și îngrijire atunci când o relație apropiată se încheie.
- Îngrijorare excesivă că va fi lăsat să se descurce singur.
3. Descrierea temei din punct de vedere psihanalitic
- Teama de abandon: De obicei, la baza tulburării de personalitate dependentă se află anxietatea legată de abandon și pierdere. În teoriile psihanalitice, această teamă poate fi rezultatul experiențelor din copilărie cu o figură parentală inconsistentă.
- Stadiul oral: Freud sugerează că DPD poate avea legături cu fixarea în stadiul oral de dezvoltare psihosexuală, unde copilul dezvoltă o dependență intensă față de îngrijitorul său primar.
- Ambivalență și supunere: Persoanele cu DPD au adesea o relație ambivalentă față de figura de atașament, manifestând o nevoie de subjugare față de aceasta, dar și o teamă de a o pierde.
- Mecanisme de apărare: Utilizarea unor mecanisme de apărare ca identificarea proiectivă și negarea poate fi frecventă la acești indivizi, aceștia externalizând uneori nevoia lor de sprijin.
- Rolul anxietății de separare: Kleinian, anxietatea de separare din poziția depresivă rămâne neintegrată, ceea ce face ca persoana să oscileze între frica de respingere și dependență absolută.
4. Diferențe între aspectele patologice și nonpatologice
- Aspecte patologice:
- Dependență de sprijin constant pentru decizii, în detrimentul autonomiei.
- Frică intensă de abandon, care interferează semnificativ cu relațiile.
- Supunere extremă, ajungând la comportamente de autoanulare și evitarea exprimării propriilor nevoi.
- Lipsa capacității de a funcționa independent în situații de rutină, fără suportul altora.
- Aspecte nonpatologice:
- Nevoia moderată de sprijin emoțional și social, fără a deveni extrem de dependent.
- Dorința de a avea relații apropiate, dar fără teama exagerată de a fi abandonat.
- Capacitatea de a funcționa independent și de a lua decizii de bază, chiar dacă preferă să colaboreze cu cei din jur.
- Tendința de a cere sfaturi de la alții, dar păstrându-și autonomia și puterea de decizie.