Sănătatea este cel mai de preț lucru pe care îl avem, iar după aceasta vine educația. Ambele sunt în strânsă legătură și se influențează reciproc, însă ele pot apărea în oameni cu intensități diferite. În ceea ce privește sănătatea psihică, lucrurile pot să fie un pic complicate datorită faptului că în România nu există încă o cultură care să vorbească despre importanța sănătății minții noastre. Aici vreau să mă refer la motivația persoanelor de a începe o terapie și mai ales la obstacolele care stau în calea acestui demers.

În primul rând orice persoană care începe o terapie are un anumit disconfort. Acest disconfort care poate fi reprezentat de un conflict sau poate de o nevoie psihică conștiente sau inconștiente. Aceasta este motivația pentru care orice persoană începe să se gândească să meargă la un terapeut.

Împotriva acestei motivații avem în primul rând ceea ce se numește avantajul secundar al bolii. Acest lucru este reprezentat de totalitatea avantajelor pe care le oferă boala în raport cu mediul extern. Să spunem că avem o persoană care, datorită faptului că are atacuri de panică, toată lumea din jur îi acordă atenție și are grijă de ea, iar fără acestea ar fi trebuit să înfrunte viața și să devină o persoană matură și responsabilă. Astfel, atacul de panică o ajută să păstreze lumea din jur aproape fără a fi nevoie să facă altceva. Acesta este un exemplu și trebuie să știți că nu se aplică în toate cazurile. Oameni diferiți acordă semnificații diferite acelorași evenimente.

În acest moment întrebarea pe care trebuie să o puneți este: Eu cu ce mă aleg de pe urma bolii? Ce câștig fără să vreau din această treabă?

Un alt obstacol apare și în ceea ce privește teama de ceva nou sau teama de expunere. Foarte multe persoane se tem să încerce ceva nou, se tem că nu ar face față, se tem că s-ar face de râs, se tem că s-a expune în acest caz particular. Este ușor să spui că nu este atât de gravă starea sau că poți trăi și fără și, voit sau nu, să ascunzi sub acest cuvinte o teamă de a face un pas înainte. Toată lumea a început cu un pas și toată lumea a început de jos.

O altă teamă foarte des întâlnită este cea de a crește. Teama de a crește se manifestă prin faptul că persoana face lucrurile în așa fel încât rămâne mereu un copil sub umbrela părinților săi. Poate vorbim despre faptul că după ce termină o facultate, merge la o alta și tot așa astfel încât nu se angajează și rămâne student sau despre o persoană care se angajează doar la slujbe unde este supracalificat, astfel încât fără să își dea seama se teme ca nu cumva să câștige mai mult decât părinții, să devină mai bun decât ei, să se îndepărteze de ei prin a se angaja undeva în sus etc. . Formele temerii de a crește poate apărea și în teama de a veni la o terapie. În acest caz persoana se poate teme ca nu cumva să descopere lucruri prin care să își desconsidere părinții sau să se depărteze de ei devenind o persoană independentă.

O persoană care crește, o face prin alegeri bune. Alegerile bune se fac cu ajutorul experienței. Experiența se formează și prin greșeli. Însă totul pornește în momentul în care pășești dincolo de limitele pe care crezi că le ai.

Acum, în zilele noastre în care ai șansa să urmezi o terapie chiar și de la distanță, ce te oprește din a investi în sănătatea ta?