Anxietatea și depresia sunt genul de probleme pe care toată lumea le experimentează și pot fi catalogate drept stații în care oprim, reflectăm la ceea ce facem și mergem mai departe cu viața noastră. Întrebarea este: de ce unele persoane se opresc în acesta stații, în timp ce suferința și sentimentele de confuzie și de spaimă tind să persiste?

            Acest articol este dedicat persoanelor care suferă de astfel de simptome, care iau medicamente și care încearcă să scape de ele și să trăiască o viață liniștită.  În acest articol veți descoperi că toată lumea trece în mod natural prin episoade de anxietate sau depresie la o vârstă mai mică sau mai mare și că este un pas spre maturizare.

            Depresia este acea stare în care suntem epuizați, în care nu putem face nimic, în care însăși faptul că trebuie să facem duș sau că trebuie să mergem la cumpărături pare o activitate asemeni escaladării unui munte. Pare că avem o mare greutate în spate și pare că toată acea greutate trebuie să o purtăm singuri…și o merităm ! Merităm toată această greutate pentru că este vina noastră. De ce este vina noastră nu contează, dar simțim că este ! Ne vine să pedepsim încontinuu, simțim că nu merităm nimic, de parcă am fi făcut cel mai mare rău. Cu ce am greșit? Pe cine am omorât de merităm o astfel de soartă?

            Chiar dacă pare sau nu, depresia are legătură cu agresivitatea. Este o pedeapsă pentru gândurile noastre, pentru faptul că într-un fel sau altul ne considerăm răi, considerăm că suntem vinovați pentru o mare crimă. Cu toții trecem prin momente de depresie, cu toții avem momente dificile prin care  trebuie să  răzbim. Cu ajutorul nostru, cu ajutorul prietenilor, cu ajutorul familiei și poate al organizațiilor în care avem încredere (biserică, ong-uri care se ocupă de așa ceva, grupuri de suport) putem trece peste astfel de momente.

            Depresia o putem depășit treptat, ea apare în timp și trece în timp, cu multă muncă și înțelegere. Trebuie să ne gândim la acele lucruri de care ne simțim vinovați, să vedem care este acel mare rău pe care l-am făcut și reușim astfel să ne dăm seama că răul este mult mai agravat în mintea noastră. Încetul cu încetul reușim să descoperim că totul se poate repara într-un fel sau altul iar acest lucru implică responsabilitate și dăruire. Trebuie să ne recunoaștem și partea din noi care vrea răul, pentru că este o parte din noi.

            Anxietatea, pe de altă parte, este un semn de exclamare. Este semnul de atenție ! Ea se manifestă prin bătăi puternice ale inimii, prin senzații de spaimă, prin transpirații reci, prin amețeli și vertij, prin toate acele lucruri care ne fac să înțepenim în loc și să nu ne mai mișcăm sau să o luăm la fugă. Ne simțim amenințați de cel mai mare pericol din viața noastră. Viața ne este pusă în pericol ! De ce ne speriem așa? Nu putem spune. Știm doar că dintr-o dată ne temem. Știm că vrem să scăpăm de această stare parcă a venit peste noi și ne-a invadat dintr-o dată. Nu putem ține piept, nu putem gestiona, oricât de mult am dorit acest lucru.

            Ea a fost la început un semnal de alarmă. Ea ne avertiza când eram mai mici ori de câte ori aveam în jur un pericol sau ne era amenințată mai mult sau mai puțin viața. Știam de ce să ne ferim astfel încât să scăpăm cu ajutorul mecanismului „luptă sau fugi”. Astfel ajungem să căpătăm experiență și să facem alegeri mai bune în viitor.

            Dacă acestea sunt stadii punctuale prin care trecem pentru a ne maturiza, de ce unii oameni rămân blocați acolo? Răspunsul la această întrebare este unul dificil, complex. Poate fi vorba de o traumă, poate fi vorba de picătura chinezească ce prin picuratul ei a produs o astfel de problemă, poate fi genetica de vină sau poate fi o întâmplare de felul omul nepotrivit la momentul nepotrivit.

            Cert este că astfel de lucruri se rezolvă. Ne putem redobândi sănătatea și putem fi fericiți din nou. Vindecarea este la o aruncătură de băț. Este o alegere.  Este alegerea dumneavoastră. Există soluție. Există terapie.