Atacurile de panică sunt simptome des întâlnite în ziua de azi.

Care este motivul pentru care sunt atât de frecvente atacurile de panică? De ce în anii aceștia tot mai multe persoane trăiesc atacuri de panică? Ce înseamnă un atac de panică și ce ascunde el? Cum ne putem proteja în fața acestuia.? Toate aceste întrebări își vor găsi răspunsul în textul ce urmează, pe care l-am scris special pentru tine, persoană care simți că îți pierzi nădejdea.

            În vremurile în care societatea era mult mai puțin organizată, acum peste 4000 de ani, pericolele pândeau la fiecare pas. Oamenilor le putea fi pusă în pericol viața ca urmare a animalelor sălbatice, a bolilor pentru care nu exista leac, a foametei sau a altor oameni. Practic, trebuiau să stea permanent într-o stare de alertă. Această stare de alertă poate fi numită și stare de panică. În momentul în care pericolul era iminent: un urs era zărit la 30 de metri apropiindu-se, atunci omul se panica, știind că este o linie subțire între viață și moarte. Acel moment poate fi numit atac de panică.

            A trecut mult timp de atunci. Omul a supraviețuit pericolelor, a crescut, s-a dezvoltat, s-a adaptat. Societatea a crescut și a devenit mai complexă. Din adunările care judecau al cetăților sau ale orașelor mai micuțe, acum avem o întreagă game de instrumente judiciare. Odată cu toate acestea, avem de-a face și cu o complexitate de temeri și de emoții. Dacă înainte ne temeam de faptul că o adunare ne putea condamna la moarte, acum ne temem că o comisie ne poate condamna la închisoare, ne poate lăsa fără serviciu, ne poate impune plata unor rate lunare sau ne poate face de râs în cercul nostru de cunoștințe.

            Acest lucru poate fi de înțeles, este normal ca oamenii să se teamă de închisoare sau de concediere. Dacă acest lucru este adevărat, de ce noi avem atacuri de panică, iar bunicii noștri, care trăi în vremuri asemănătoare, nu aveau? Unul dintre răspunsuri este că și ei aveau, iar altul este că acum libertatea emoțiilor ne-a permis să creștem și să înțelegem mai mult, dar ne-a pus față în față și cu alte pericole. Să le luăm pe rând.

            În primul rând și părinții sau bunicii noștri aveau atacuri de panică. Atacul de panică este acum numit așa deoarece a evoluat psihologia, psihiatria și medicina în general. Atunci acest atac de panică se putea numit „blestem”, „deochi”, „stare de slăbiciune”, „tremurat”, „posedare de către diavol”. Pe toate acestea le întâlnim dacă mergem în unele sate mai îndepărtate de marile aglomerații urbane. Rezolvarea acestora este mersul la preot sau un leac băbesc. Preotul ținea locul de tată sau mamă într-o familie fără acel părinte, în timp ce leacul băbesc ținea locul de „medicament magic”, la fel cum facem și cu copiii care atunci când cad, ei încep să plângă chiar dacă nu se lovesc, iar noi pupăm acolo unde au căzut. Copilul a căzut, are o stare de panică, începe să plângă cu spor, iar mama îi dă un pupic și „medicamentul magic” și-a făcut efectul, copilul a continuat joaca. Bineînțeles, pe măsură ce copilul crește, la el nu mai funcționează pupicul ca și „medicament magic” și le înlocuim fără să ne dăm seama cu o ciocolată, cu o sumă pe care pe care i-o trimitem, cu un cozonac pe care i-l dăm când trece pe la noi. La fel este și cu leacul băbesc sau cu ajutorul preotului. Ei, folosindu-se de o putere divină, încearcă să facă bine folosindu-se de influența și de prestigiul pe care le are, la fel cum și părintele le avea în fața copilului. În vremurile de acum, influența bisericii a scăzut considerabil comparându-se cu anii trecuți, iar oamenii nu au încredere atât de mare că aceasta îi poate ajuta.

            Pe de altă parte, ne confruntăm cu o libertate a emoțiilor. Dacă în trecut nu aveam voie să ne gândim la homosexualitate, la faptul că ne urâm părinții, la faptul că ne urâm șefii, la faptul că statul fură și noi stăm în frig, fără curent și cu mâncare cu rația, acum suntem încurajați să trăim toate aceste afecte. Agresivitatea pe care o avem față de alte persoane, dragostea pe care o trăim față de persoane interzise, ambele sunt lucruri problematice. De îndată ce sunt trezite în noi de o reclamă, de o melodie, de o anumită persoană, ele se transformă în stări de panică.

            Acum că știm ce ne afectează, cum ne putem proteja împotriva acestora? Un prim pas este să notăm cât mai multe detalii despre gândurile care ne vin în minte în momentul în care avem acel atac de panică: de ce ne temem? Ce ne-a provocat această temere? A fost în prezența cuiva, în prezența a ceva special, a fost precedată de ceva anume?

            Ca un prim ajutor pentru momentele de panică, ar trebui să ne gândim din timp la lucruri care ne plăceau în copilărie să le facem singuri sau mai ales când eram singuri acasă și să le aplicăm atunci când avem atacul de panică: să ne băgăm sub plapumă și să ne jucăm acolo, să stăm ghemuiți, cu genunchii la bărbie în pat și să ne uităm la tv, să ne ascundem în șifonier, să mâncăm ciocolată etc..

Pentru prevenirea problemelor de această natură, recomand cu tărie sportul. O alergare, mersul la sală, mersul cu bicicleta, practic orice activitate care se face cu plăcere și care presupune ieșitul la aer curat și relaxarea.

Dacă lucrurile încetează să funcționeze, se recomandă psihoterapia.

Tiberiu Seeberger

Psihoterapeut psihanalist

www.seeberger.ro

0760615143