Deficitul de atenție la adult este, la fel ca și cel de la copii numit și ADHD, o tulburare de care multă lume suferă și care afectează viața social și profesională a persoanei și poate fi privită ca o piedică împotriva ducerii unui stil de viață normal. Accentul pus asupra ADHD-ului la copil a făcut societatea să lase la o parte aceeași problemă ce apare și în cazul adulților.

Simptome

Persoana adultă care suferă de ADHD nu poată să mențină atenția asupra unui lucru. Ea încearcă să o facă, vrea să se concentreze, însă se găsesc fel de fel de activități mai interesante care îi atrag atenția ca un magnet astfel încât concentrarea devine o mare problemă. Legat de acest aspect, apare și problema investițiilor, a planurilor de viitor. Ideea de a dezvolta o carieră, de a face o investiție, de a citit o carte pe lună pentru ca peste 3 ani să fie specialist într-un domeniu este scoasă din calcul datorită nevoii de a avea acum acel câștig. Nevoia de a avea ce își dorește acum și de a nu putea aștepta până mai târziu are legătură cu toleranța la frustrare care se pare că este una foarte slabă. Persoanele cu ADHD nu tolerează foarte mult frustrarea și orice stres în plus care apare este descărcat prin corp sub forma agitației psihomotorii. Când sunt stresate, ele nu pot resimți o anxietate, acel sentiment de teamă combinată cu nervozitate și bătăi de inimă în plus, ci pun în act acest lucru: ies pe stradă, se plimbă, merg dintr-un bar în altul, la jocuri de noroc etc. .În simptomatologia bolii apar și probleme ce țin de OCD sau tulburare obsesiv compulsivă sau obsesionalitate, mai ales probleme ce țin de ascultatul de o autoritate.

Diagnostic diferențiat

ADHD-ul la persoanele adulte poate fi confundat foarte ușor cu tulburarea de personalitate borderline. În cazul ADHD-ului și față de borderline, nu apar tentative de suicid, de automutilare și nici severitatea pe care o presupune un diagnostic de tulburare de personalitate borderline. În cazul ADHD-ului poate fi simțită o vinovăție și viața poate fi văzută în culori, în timp ce în celălalt caz acestea sunt puse sub semnul întrebări..

O altă patologie asemănătoare este, așa cum am scris și mai sus, tulburarea de personalitate obsesională. Putem fi păcăliți de intolenrața pe care bolnavul o manifestă față de autoritate de dorința de a control și eventual de obsesia de a menține ordinea, curățenia în unele părți ale vieții în timp ce în altele este dezordine. În cazul tulburării obsesionale avem de-a face cu o problemă ce ține de agresivitate, o teamă față de agresivitatea interioară, în timp ce în cazul ADHD-ului apare impulsivitatea și agresivitatea poate fi exprimată fără probleme printr-o furie orbească.

Terapie

Ca de obicei se recomandă ori de câte ori există o suferință psihică o terapie psihanalitică, terapie de lungă durată, în care să fie analizate diferitele aspecte ale vieții și rezolvată permanent originea problemei.