Ați avut momente când starea copilului s-a schimbat brusc, la 90 de grade, când nu i-a convenit ceva?

 

Întrebarea pe care și-au pus-o, alături de dumneavoastră, foarte mulți părinți este: de ce face copilul meu acest lucru?

Melanie Klein s-a ocupat de dezvoltarea copilului și a studiat stările lui din primele luni de viață. Până la vârsta de aproximativ 4-5 luni, datorită dezvoltării fizice și psihice slabe, trăiește într-o stare în care vede lumea doar ca fiind foarte bună sau foarte rea. Această percepție se numește poziția schizo-paranoidă și revenim la ea adesea pe parcursul vieții, în funcție de cât de epuizați suntem.

Încă de la naștere, copilul are un caracter egocentric și dorește să aibă totul la dispoziție și astfel toate nevoile satisfăcute permanent. În momentul în care el are o nevoie, o dorință, iar mama vine și i-o satisface,  ea devine mamă bună, adică iubită și idealizată. În momentul în care acea nevoie nu îi este satisfăcută, mama devine mamă rea și persecutorie. În acest cadru trebuie să ținem cont și de faptul că tot mama este și cea care îi face introducerea în mediul înconjurător, așa că până când copilul înțelege faptul că mama și mediul sunt lucruri diferite, ele sunt confundate. Orice problemă ce ține de mediu, zgomot prea puternic, frig, miros urât, este adusă în relație cu mama.

Acest lucru își are o finalitate la vârsta de 4-5 luni când copilul intră în poziția depresivă, adică reușește să priceapă faptul că într-o persoană pot exista două părți: una bună și una mai puțin bună, dar finalitate nu înseamnă sfârșit. Pe lângă multele achiziții importante făcute aici, dintre care amintesc deosebirea binelui de rău, odată cu unirea dintre mama bună și mama rea se unesc și trăsăturile ce erau proiectate pe ele. Aceste trăsături, în funcție de comportamentul trecut al mamei, pot avea diferite niveluri de dezvoltare, astfel că acest copil  poate avea o viziune preponderent bună sau preponderent rea față de cele ce îl înconjoară.

Pentru a mă face mai bine înțeles, tot timpul copiii se vor simți în pierdere, frustrați de faptul că nu toate dorințele le sunt împlinite. Diferența dintre cât de mult se simte nedreptățit și cât de mult se simte acceptat este dată de experiența trăită în cadrul poziției schizo-paranoide, despre care am vorbit mai sus.

Spre exemplu, dacă mama nu poate ține copilul în brațe deoarece are o anumită teamă și, mai mult de atât, când copilul plângea ea nu reușea să îl calmeze și țipa la el, copilul dezvoltă o relație conflictuală cu mediul. El se va simți în multe cazuri nedreptățit, persecutat, urât de către cei din jur și va simți nevoia de a se apăra printr-un protest împotriva a tot ceea ce îl înconjoară.

Astfel, dacă pentru un copil cu o dezvoltare normală la această vârstă o persoană care nu îi îndeplinește toate dorințele nu devine obligatoriu o persoană rea, pentru un copil ce a experimentat intens acele sentimente persecutorii, o persoană care nu a reușit să îi îndeplinească o singură dorință poate deveni cel mai rău dușman în ochii lui.

Dacă simțiți că situația vă scapă de sub control și vreți o schimbare, nu ezitați să apelați la ajutor terapeutic. Întotdeauna dragostea și buna comunicare a ei vor rezolva totul.

 

Articolul a fost publicat în Revista Descoperă