În orice loc dacă se aude cuvântul „homosexualitate”, toată lumea merge cu gândul la acea persoană oripilate de femei, îmbrăcată mulat, distrugătoare a familiei tradiționale.

Pe lângă această extremă, există în interiorul foarte multor persoane, atât de sex masculin cât și de sex feminin, o parte ce împinge către un comportament sexual cu persoane de același sex. Fiind diferite situațiile de la caz la caz, această parte poate duce la comportamente homosexuale trecătoare, gânduri homosexuale, fantasme etc.. La fel ca în orice situație, dacă generează un conflict, dacă devine deranjantă descărcarea acestei părți, se sfătuiește intervenția terapeutică pentru că poate determina apariția unei nevroze serioase.

Toată povestea începe de la cea mai fragedă vârstă când, mic fiind, copilul învață comportamentele celor din jur spre a se adapta realității. Privind o persoană cu o atât de mare autoritate precum o are părintele, cel mic se oglindește în ochii părintelui și, pe lângă faptul că îi transmite o parte din conflictele și rezolvările sale inconștiente, părintele îl pune și într-un rol. De exemplu, un părinte poate și-a dorit un băiat și a primit o fată și, dezamăgit fiind, datorită greutății pe care o are în a accepta realitatea, el poate privi fata ca pe un băiat, iar copilul se simte obligat să intre în rol și să îi facă pe plac părintelui. Un astfel de exemplu poate da naștere unei tulburări de identitate de gen și copilul ajuns la vârsta adolescenței se poate întreba: eu ce sunt? Băiat sau fată?

Problema originii identității de gen este foarte mult abordată, dar cert este că toți oamenii au, în proporții diferite, 2 identificări: una feminină și una masculină. De aceea psihanaliza a adus în discuție încă de la începutul anilor 1900 bisexualitatea universală a oamenilor, adică orice om are o parte heterosexuală și una homosexuală, de obicei cea heterosexuală fiind predominantă.

Întâi trebuie să precizez diferența între ceea ce este latent și ceea ce este manifest. Prin manifest se înțeleg toate lucrurile care sunt în partea conștientă, care ne apar clar și limpede în minte, iar latente sunt acele lucruri care sunt blocate, lucruri tulburătoare, pe care dacă le-am descoperi am fi foarte deranjați. Aici mă refer în principal la homosexualitate. Ea rămâne latentă, ne este ascunsă, nu o recunoaștem, dar totuși se manifestă prin feluri mai mult sau mai puțin distincte.

Pornind de la cercetările făcute în domeniu, s-a descoperit că în funcție de interdicțiile sociale și de dorințele persoanei în cauză, homosexualitatea latentă se poate manifesta în mai multe moduri. O apărare foarte cunoscută este cea a masculinității extreme. Pentru a se proteja de partea feminină, unii bărbați pot adopta un comportament masculin extrem ce se poate manifesta prin agresivitate, punerea în prim plan a trăsăturilor masculine etc.

Pentru că m-am referit mai sus la sexul masculin, toate aceste lucruri sunt valabile și pentru femei. O modalitate de manifestare ascunsă a părții masculine a lor poate fi văzută la femeile ce lucrează în medii special destinate bărbaților. Alfred Adler a denumit acest comportament „protestul viril” și a exemplificat femei care lucrează în armată, femei care practică culturismul sau boxul. Întrebate de ce fac aceste lucruri, un răspuns des întâlnit este: „ca să demonstrez că o femeie poate face aceleași lucruri ca și un bărbat”.

Deși am vorbit despre problemele acestei homosexualități latente, în cazul multor persoane există și rezolvări, astfel că în ciuda faptului că este ascunsă partea conflictuală, se pot împăca foarte bine ambele tabere. În acest caz pot exista bărbați cărora le place să gătească, cărora le place să aibă grijă de copii etc. sau femei care urmăresc meciuri de fotbal sau șurubăresc prin casă.

Unele activități vi se pot părea normale sau naturale și pe bune dreptate veți considera că dacă sunteți bărbat și gătiți nu înseamnă că aveți o parte homosexuală. Vă dau dreptate, dar doresc să precizez că orice lucru are o însemnătate aparte pentru fiecare dintre noi, iar dacă gătitul pentru unii este un lucru normal, pentru alții poate părea o adevărată artă și poate fi un furnizor foarte mare de plăcere.

Am discutat mai sus generalități, dar fiecare caz este diferit. În unele cazuri aceste apărări pot ceda și pot fi înlocuite de gânduri deranjante sau în alte cazuri persoanele pot trăi cu aceste apărări toată viața. În cazul în care problemele sunt foarte deranjante, este recomandat să începeți o terapie psihanalitică.

 

Articolul a fost publicat în Revista Descoperă