„Orice formă de dependență este rea, indiferent dacă narcoticul este alcoolul, morfina sau idealismul“ – Carl Gustav Jung

Dependența este un simbol

Omul se naște într-o lume plină de greutăți. Copil fiind, orice persoană se bucură în prima parte a vieții de protecția părinților și practic în asta constă bucuria pe care cu toții ne-o înfățișăm când avem în minte copilăria. Atunci trăiam fără griji, eram fericiți, nu aveam prea multe și totuși, nu duceam lipsă de nimic.

Dar acea perioadă se derulează pe repede-înainte, anii trec, iar noi suntem aruncați din ce în ce mai mult în viața plină de responsabilități. După cum știm, nimic nu trece fără să lase semne.

Uneori chiar și lipsa unor semne este tot un semn. Important de reținut este faptul că toate amintirile noastre, toate trăirile noastre, sunt legate de câte un simbol, fie că este un cuvânt, fie că este un comportament. Acest simbol este ceea ce ne ajută să retrăim acele vremuri. Dependența este un astfel de simbol.

Confruntare sau regresie?

Puși față în față cu destinul, ne trezim că nu suntem destul de pregătiți să îl înfruntăm și nici nu putem să ne ferim. Soluția este una de compromis: o parte din noi îl înfruntă pentru că știe că acest lucru este cel sănătos și o altă parte se refugiază în vechile amintiri când ne simțeam protejați.

Tipul drogului pe care îl folosim depinde de greutățile pe care le întâmpinăm și de puterea noastră. Dacă unii sunt dependenți de sport, de vacanțe sau de cumpărături, alții pot fi dependenți de alcool, tutun, droguri sau mâncare.

Dacă primele pot fi interpretate drept obiceiuri sănătoase (dependența de sport/de vacanțe), altele, gradual, ne afectează viața de zi cu zi și funcționarea optimă.

Dependența de cumpărături ne sabotează financiar, iar achizițiile, pe cât de multe, pe atât de nesatisfăcătoare ni se par. Compulsia de a cumpăra este alimentată de stimulii cu care suntem bombardați zilnic, este adevărat.

Totodată, nu toți o manifestăm ci doar persoanele care încearcă acoperirea unei probleme, nerecunoașterea ei, printr-o satisfacție simbolică, de moment: shopping-ul.

Dependențele tutun sau mâncare ne afectează sănătatea. Știm care sunt pericolele fumatului dar ne simțim la adăpost spunându-ne „nu mi se va întâmpla mie”. În cazul mâncării, fondul emoțional instabil își spune cuvântul, iar rezultatele nocive apar curând: supraponderalitate sau obezitate.

Despre alcool și droguri știm deja că ne afectează sever nu doar sănătatea fizică și mentală ci și viața socială. Suntem stigmatizați, izolați, o povară și un chin pentu cei dragi nouă. Totodată, cu cât izolarea crește și respingerea celorlalți se amplifică, cu cât universul nostru se prăbușește și ne simțim tot mai vinovați, cu atât dependența devine mai puternică.

Recunoașterea problemei

De multe ori nu recunoaștem că avem o problemă, pentru că activitatea de care suntem dependenți nu reprezintă în sine o problemă pentru noi sau pentru societate, dar momentul în care ne dăm seama de suferința pe care încercăm să o acoperim este acela în care conștientizăm că nu putem să renunțăm la soluția de compromis.

Noi transformăm simbolul și simbolul ne transformă pe noi. Dacă pentru început o cantitate mică de alcool ne poate aduce fericirea, putem aluneca foarte ușor la o dependență vizibilă, și, după mai mult timp în care trăim în acest fel, ajungem să considerăm o normalitate.

Ce putem face?

În prumul rând, cantitatea de „drog” este foarte importantă. Încercați pe cât posibil să o reduceți treptat. Nu va fi ușor, dar este un început. În cazul anumitor dependențe puteți să vă controlați și să vă motivați pentru a reuși singuri.

În cazul altora, aveți nevoie de sprijin încă de la început. Este firesc, dependențele sunt probleme serioase și trebuie abordate în consecință.

Unul dintre factorii care ne slăbesc voința și motivația de a renunța la o dependență este stresul. Am spune chiar cel corelat cu oboseala. În cazul dependenței în derulare, acestea amplifică nevoia repetării comportamentului nociv.

În cazul încercării de a renunța, nu vom avea resursele necesare pentru a acționa. Pentru a renunța la soluțiile de compromis (dependențele) la care apelăm pentru a face față unei situații copleșitoare, ar trebui să gestionăm mai corect reacțiile noastre la stres.

De evitat, nu îl putem evita, dar putem învăța tehnici sănătoase de răspuns. Cu certitudine, primul pas pe care îl avem de făcut este să ne odihnim mai mult. Iar asta depinde de noi și programul strict de odihnă care ne este atât de necesar. Doar astfel vom avea energia necesară.

Totodată, extrem de important în cazul oricărei dependențe, indiferent de natura ei este să apelați la o terapie psihanalitică. Personalul specializat ce lucrează în acest domeniu este acolo pentru a vă ajuta să aduceți viața dumneavoastră pe făgașul normal.

 

Articolul a fost publicat în Revista Psychologies