Relațiile cu persoanele din jur sunt cele care ne crează, ne formează, ne maturizează și apoi ne fac fericiți. Ele sunt acele legături invizibile pe care omul știe că le are, este sigur de ele, chiar dacă nu le vede.

Oricine își dorește să ducă o viață liniștită. Oricine vrea fericire și oricine vrea maturitate într-o relație de prietenie și mai ales în una de dragoste, însă unele persoane tind să aibă ghinionul de a aluneca permanent în relații nefericite. Deci, cum facem alegerile persoanelor lângă care dorim să ne petrecem viața?

Totul începe în copilărie când copiii trec prin ceea ce se numește stadiul falic și complexul lui Oedip. Aici vorbim de vârste foarte mici, 2-3 ani când copiii încep să devină conștienți de apartenența lor la un sex și prin prisma acestui lucru, ei încep să își ia părintele de același sex drept model și în același timp concurează cu el pentru dragostea părintelui de sex opus.

Luând un astfel de model, alături de diferite caracteristici ale personalității, cel mic ia și un model de relaționare a părintelui, adică felul în care el se raportează la cei din jurul lui, inclusiv la partenerul de viață.

Pe lângă comportarea într-o manieră asemănăoare cu părintele de același sex și preluarea modelului acestuia, copilul asimilează și modul în care ar trebui să fie sufletul lui pereche, bazat pe aceste două lucruri enunțate mai sus (modul de relaționare preluat de la părinte și dorința de a beneficia de dragostea celuilalt părintel).

Practic, el învață cum să se comporte și ce își fel de persoane poate atrage în urma acelui tip de comportament.

Astfel de lucruri sunt lucruri învățate din punct de vedere emoțional, sunt în mare parte ascunse și sunt considerate de mulți dintre noi o „normalitate” în lumea noastră. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi avem o lume normală, o relație normală, o viață normală, un anumit tip de persoană normală, toate acestea diferite de normalul altuia și bazate pe educația primită de la cele mai mici vârste.

Având acest model în minte, odată ajunși la maturitate ne îndreptăm către persoanele ce se potrivesc acestuia și tindem să le numim suflete pereche pe acelea care au cât mai multe din caracteristicile pe care le căutăm noi. Însă printre aceste caracteristici apar și unele negative.

De exemplu unele femei ajung să intre în relație doar cu bărbați care consumă în exces alcool și par a se simți cel mai bine acolo, cu toate că părțile negative pot fi văzute de departe.

Însă mai există și unele persoane, și sunt foarte multe, care își aleg partenerii ținând în mod expres să nu aibă o anumită caracteristică, de exemplu să nu bea în exces. Acestea însă ajung la concluzia, mai târziu, că nu pot ieși atât de ușor din acest cerc vicios, doar printr-o dorință de fier. Că tot am început cu exemplul abuzului de alcool, acesta se desfășoară pe fondul unei anumite suferințe psihice.

După cum am spus în alt articol, dependențele sunt doar niște acte simbolice prin care ameliorăm o durere, un compromis până la următoarea ocazie. Putem porni de la ipoteza conform căreia alcoolul poate fi un substitut al lipsei iubirii în cuplu.

Astfel, în ceea ce privește femeia, ea poate alege în mod inconștient o persoană cu o astfel de caracteristică: o greutate în a își manifesta dragostea  sau chiar o dorință a o ascunde. Alegând-o, ea de fapt alege o persoană asemănătoare, însă cu o modalitate diferită de a rezolva conflictele proprii.

Astfel, bărbatul ales de ea nu va consuma alcool în exces, însă dragostea neîmpărășită va rămâne o problemă care îi scapă din atenție, la fel ca și în alte relații. Teoretic, alege același bărbat mereu.

Pentru a întări argumentul, doresc să mai exemplific cu un caz. Putem presupune un bărbat care în fiecare relație de până acum a fost înșelat de parteneră. Acesta își propune, prin urmare să găsească o femeie care să îi fie fidelă, acesta fiind primul criteriu.

Presupunem că această dorință de a înșela vine de la o gelozie a bărbatului concomitent cu un interes crescut pentru ea în momentul în care simt că o poate pierde. Astfel, în orice relație ar intra, bărbatul intră căutând o persoană care să aibă o personalitate care să se potrivească acestei părți ale lui ce provoacă accesele de gelozie și dorința de a cuceri o femeie.

Ajungând în relație cu aceasta, el tinde să repete singurul tipar relațional pe care îl cunoaște și pe care l-a învățat de la părinții săi, adică același pe care l-a pus în joc și în fostele relații. Cu alte cuvinte, nu va dura mult timp până când o va face și pe această femeie să adopte același comportament ca și fostele.

Aceste tipare relaționale se pot schimba, însă este foarte dificil tocmai datorită faptului că sunt în mare parte inconștiente.

Rezolvarea acestora ține de o analiză a fiecărui aspect important din copilărie, adică a sentimentelor trăite pe atunci, la vârstă mică, în relație cu părinții și o digerare cât mai bună cu mintea de adult de acum.

 

 

Articolul a fost publicat în Revista Psychologies