Atacurile de panică se numesc şi atacuri de anxietate sau tulburări anxioase şi reprezintă acele stări de disconfort resimţite aparent fără nici un motiv. Un lucru bine de ştiut este faptul că dacă simțiți un atac de panică înseamnă că psihicul vă consideră într-o situaţie în care viaţa vă este ameninţată, pusă în pericol de către un inamic invizibil.

În prima perioadă a vieții, noi nu avem o percepție clară asupra vieții noastre sau asupra celor ce se întâmplă în jur și credem că tot ce zboară se mănâncă. În acest context, deja existente, ne complică peisajul fantasmele și sentimentul de omnipotență.

Prin fantasme înțelegem toate scenariile mentale, imaginare, conștiente, preconștiente sau inconștiente pe care le are un om, ce antrenează mai multe persoane și care reprezintă mai clar sau mai ascuns dorințe ale acestuia.Sentimentul de omnipotență este acel sentiment pe care îl are copilul la vârste mici când consideră că are puterea de a face orice.

Pe fondul omnipotenței copilului, fantasmele trăite de el par a fi foarte posibile, foarte reale și astfel antrenează legea talionului în unele cazuri în care se așteaptă o repercusiune.

Dacă un copil are o fantasmă legată de a o ține pe mama lui numai pentru el și de a-l scoate din peisaj pe fratele său mai mic, știind că acest lucru este interzis, el se poate teme că datorită dorințelor sale va primi o pedeapsă pe măsură. (dacă eu doresc dispariția fratelui meu, poate că vine tata și mă va face și pe mine să dispar)

Precum spuneam și în definiția enunțată la începutul articolului, în cazul atacului de panică psihicul vă consideră într-o situație în care însăși viața vă este amenințată. Acest lucru se datorează faptului că în trecut, în copilărie (cel mai probabil la vârsta de 1-2-3-4 ani) chiar ați simțit un pericol față de care v-ați apărat astfel, dar acea situație conflictuală a rămas nerezolvată și a fost dată uitării (procesul numit refulare).

Acum, dat fiind faptul că întâlniți o situație anume, prin asocierea elementelor prezente în situația dată cu elementele din situația din trecut, se reactivează acel conflict nerezolvat și astfel psihicul dorește să se apere.

Astfel apar atacurile de panică. Ele sunt un semnal de alarmă: Atenție ! Pericol !

 

Cum să facem față atacurilor de panică?

 

  1. Mergeți la terapie

De departe cea mai bună modalitate de a combate atacurile de panică este să mergeți la o terapie psihanalitică. Acolo vă puteți descoperi multe frici uitate și multe comportamente iraționale care pot duce la conflictul psihic. Niciodată un atac de panică nu este determinat de un singur punct, ci este format dintr-un cumul de cauze.

  1. Gândiți rațional

Atacurile de panică sunt apărări împotriva unor inamici invizibili. Un lucru care v-ar putea ajuta în astfel de situații este să vă auto calmați și să vă dați seama că nu aveți de ce să vă temeți. Cu siguranță ați mai trecut prin astfel de experiențe și înainte, nu e mare lucru.

  1. Respirație și concentrare

Un alt mod de a ține pe loc atacurile de panică este să respirați adânc și să vă retragi cu mintea în locurile unde v-ați simțit cel mai în siguranță în trecut: poate la țară unde puteați alerga în voia în grădină, poate alături de mamă sau poate pe un munte unde erați cel mai liber.

 

Chiar dacă punctele 2 și 3 funcționează, nu uitați că aceste sunt doar modalități temporare de ținere sub control a atacurilor de panică. Odată și odată tot va trebui rezolvată cauza.

 

Articolul a fost publicat în Revista Psychologies